Am avut o săptămână oribilă.
O… stai, în online trebuie să pari mereu happy, awesome, with friends, like a star, in ză good mood, bla, bla.

(în cazul ăsta) Rectific, am avut o săptămână minunată și am făcut așa…numa’ de fun, o vizită până la un medic.
Simțindu-mă super bine, așteptam la un uper cool cabinet, să vină un specialist să constate asta
și…
mi s-a tăiat filmul uitându-mă la un grăunte de fetiță cu papucei galbeni, rochiță verde și panglică de satin negru pusă stângaci în păr. Copila avea o discuție pe un ton foarte serios cu păpușa ei croșetată din mohair alb, curat, dar vizibil scămoșat.

„-Uite, trecem prin niște momente dificile. Te rog să te liniștești. Tata va pune problema în așa fel încât Buni-buni să primească tratamentul adecvat.”

Spunea cu atâta încredere și maturitate că ne-a convins și pe mine și pe toți cei care am auzit-o.

Pentru că discuția cu păpușa trecuse deja la nivelul în care îi povestea cum vor pleca de Paște cu Buni-buni la țară, acolo unde ham-ham are un conflict cu pis-pis, m-am dus lângă ea, de drag, să o aud mai bine.
Unghiile mele roșii i-au atras atenția si din vorbă în vorbă ne-am împrietenit, mi-a prezentat familia ei, iar când tatăl a intrat cu Buni-buni la medic, Clara a vrut să rămână cu mine să continuăm să vorbim despre Zâne.

Bine, habar n-am despre zânele astea, da’ am încropit eu o poveste și părea că i-am atras atenția.
Am ajuns cu firul poveștii la Zâna Clopoțel care făcea tling-tling-tling când ajungea acasă, după o zi de joacă între flori, iar mama ei, Doamna Zână Clopoțel îi punea în frunze de trifoi, polen proaspăt cules, să crească mare.

A fost momentul în care ochii Clarei s-au umplut de lacrimi, bărbia i s-a cutremurat și a început să plângă, cu suspine și oftat. M-a cuprins de după gât și simțeam cum din ochii ăia ai ei căprui picură firicele de lacrimi, cum tot trupșorul ăla mic i se zdruncină de tristețe și mă strângea tot mai tare.
Tatăl ei a ieșit speriat, când a auzit atâta tristețe și din priviri ne-am înțeles să rămâna la mine, până se liniștește un pic.
„Ești în siguranță. Buni-buni și tati sunt amândoi aici.”
___
Domnul M. o crește pe Clara, singur, după ce mama și fratele ei au murit într-un accident de mașină. Păpușa este făcută de mama ei și a primit-o când fratele Clarei era încă în burtica mamei sale.

Pentru Clara, tati și Buni-Buni reprezintă familia ei și când aude de orice mami…se întristează.

M-am dus în mașină și am plâns. E pe naiba, am bocit și m-am enervat în ultimul hal când printre lacrimi și muci am auzit la radio nu știu ce căcat de știre despre Coaliția familiei.
În Pana Corbului, dacă se face voia Coaliției Familiei, după noua Constituție, Clara – legal o să fie FĂRĂ familie!?!
Asta o să îi spună ei Constituția României- „N-ai familie!”

Așa că, Tu dragă Coaliție a Familie, care EXIȘTI, ia…du-te TU la Clara și spune-i că dacă i-a murit mama, ea n-are FAMILIE!
Să te văd eu, cum sfinții tăi te uiți în ochii ăia plini de durere și îi zici ORFANO!
De ce, de ce, de ce tre’ familia să fie formată din mama+tata+copil, când sunt mame singure, tați singuri, femei/bărbați care aleg să înfieze copii orfani și să le ofere o șansă la viață!?
Treziți-vă, mă!

Și noi, ăștia de ne dăm atât de cool pe Facebook, ăștia de avem așa cWoe, să văd cât de tari suntem!
Oprim mizeria asta, ori ba?
___

Atâta timp cât ei au grijă de tine și te iubesc, tati și Buni-Buni sunt familia ta, Puiule!

3

Comments