Am zis că-mi iau un aparat foto și plec în lume să colecționez momente și povești, de peste 5 ani de zile. No, și am tot spus treaba asta, cui mă întreba „Dacă ar fi să faci ce-ți place, ce ai face?”, până când am pus piciorul în prag și am plecat. Bine, nu chiar în lume, ci prin împrejurimi: Sibiu, Brașov, Bran, Sighișoara.

De ce și de unde pasiunea asta?

Răspunsul scurt este că-mi plac foarte mult oamenii, iar locurile, că-s ele orașe, peisaje, frânturi urbane sau detalii, vorbesc despre cei ce au trecut pe acolo. Apoi, cred că fotografia adună într-un loc trecutul și prezentul, frumusețea și hâdul, lumina, întunericul și umbra, captează emoții, cuvinte, adevărul și minciuna, transmite un mesaj pe care fiecare-l descifrează în funcție de setul său de valori și trăiri și duce mai departe povești și vești. Ei, și mie asta-mi place, să surprind ceea ce suntem prea grăbiți să vedem, să arăt ce n-ai văzut, să descopăr oameni și povești, să caut un unghi, o perspectivă diferită, adică să colecționez momente. Scopul este să declanșez o fărâmă de emoție, într-o lume din ce în ce mai schizoidă și mioapă, într-o lume pe grabă.

Și dacă Instagramul nu era, nimic nu se-ntâmpla

Fac poze din perioada aparatului cu film, când toate bibelourile din casă aveau câte o fotografie. Mă fascina treaba asta, mai puțin pe ai mei care descopereau isprava la developare. Apoi, am redescoperit pasiunea, așa #PeBune, acum doi ani, când mi-am propus să postez zilnic pe Insta câte o poză făcută cu telefonul

Am tot făcut asta, până acum 7 zile când mi-am luat un aparat foto, un SonyA6000, cu două obiective și am plecat la Sibiu. No, hai să vedem ce a ieșit.

Băi, deci cu iPhonul totul e simplu, este ca un EL, te uiți, încadrez, are un buton colo-șa în mijloc, pac, l-ai apăsat și aia e. S-a terminat, ai o poză tare. Aparatul foto este o EA. Tre’ să o iei, să o pregătești, să fii atent pe ce butoane apeși, când cere obiectiv mare, când vrea mic, când e lumina prea tare, când e prea slabă, când zici că acum este bine, că e pe subiect, atunci face figuri și focusează unde nici nu te gândești. Mă, dar și când iese o fotografie bună, fericirea-i atât de mare că toată chinuiala o pui la categoria, fleacuri.

Na, bon și pentru că unul dintre principiile cu care-am plecat la drum este să descopăr locuri mai puțin cunoscute, mi-am luat ca însoțitor, Questo. Asta-i o aplicație mobilă care te ghidează, te face să descoperi locuri și povești, căutând indicii și răspunzând la nișe ghicitori.

Cu Questo l-am descoperit în Sibiu, pe Gheorghe, m-au așteptat două fete faine și nemișcate, am stat la povești cu un portar, că ajunsesem să mă-nvârt ca un titirez și omu’ și-a dat seama că ceva nu-i în regulă cu mine. :)) #FainăTreabă


Aplicația asta-i ză best, dacă vrei să cunoști lucruri mai puțin știute despre un loc, dacă vrei să-ți zică cineva, în timp real, pe unde să o iei, dar și dacă vrei să râzi. dUamne, eram în față la un obiectiv turistic cu cuie și pentru că nu știam să răspund la ghicitoarea vieții, să descifrez ce-nseamnă „345”, m-a bufnit râsu’. La un moment dat, au venit niște chinezi și am râs și ei, practic de mine, de râsul meu, teoretic o fi crezând că în fața unor cuie, asta-i de făcut, pe aici, prin România. Am rezolvat ghicitoarea, că l-am sunat pe Claudiu Petria. Omul cu toate răspunsurile despre Questo (și nu numai).

Acuma, să vă zic drept, am făcut plimbarea asta cu Questo și pentru că umblă vorba că s-ar implementa și în Bistrița-Năsăud. Vă zic io, îi ce trebe, atât pentru turiști, cât și pentru cei care vor să fie turiști în orașul/județul lor. Pun pariu că sunt mulți sibieni și bistrițeni care nu știau că o veche legendă săsească spune că Sibiul și Bistrița s-au lau la întrecere într-o încercare de a construi cea mai înaltă biserică din regiune. Auzind că biserica din Bistrița are cel mai înalt turn, sașii sibieni au trimis în secret doi meșteri să măsoare turnul cu o funie. No, l-au măsurat, numa că, după aia s-au oprit la un han și pentru că vinu’ îi bun și pălinca-i tata lor, au zis ce i-a adus prin Bistriță, iar bistrițenii, de pe atunci cu sânge, au tăiat din funie doi metri. Așa că, turnul din Sibiu a ieșit de 73 de m. Din vechi timpuri am fost la înălțime. Aia e, Sibiu ești minunat, dar Bistrița…tulai dOmne. Și ce turn frumos are!!! :))

…și ziua nu s-a terminat. La lăsarea serii, am rămas la Târgul de Crăciun din Sibiu. Uite ce fain se văd luminițele.

Oooo, dar să vedeți cum se reflectă proiectoru’ instalat pe Turnul Sfatului, zici că așa, numa-n ciudă, să nu-ți iasă pozele. Las că ne-am adunat vreo 5 oameni, ne-am grupat lângă geam, cât să-i facem umbră și a ieșit altă frumusețe de poză. (Cred!?)

No, păi dacă te duci de la Sibiu la Brașov, îi musai să treci și pe la Castelul de lut- Valea Zânelor.

Da, mă, da este #MusaiDeViziat.

Dacă vrei, poți să vezi toate fotografiile din Sibiu, aici. Numa să te întorci, să citești mai departe despre cât de fain a fost în Brașov.

Povestea merge mai departe în orașul din inima țării, în Brașov

Trezită la 7, să prind lumina aia faină, deschis Questo, căutat primul indiciu și pentru prima dată de când tot ajung eu pe acolo, am descoperit Turnul Alb, Turnul Negru, am căutat un copac, am găsit o coroană. Treburi de călător.

Numele Turnului negru vine de la un incendiu din 1559, când a fost lovit de un trăsnet și chiar dacă nu se mai folosește ca obiectiv strategic pentru apărare, din perioada ciumei, uite ce fain să vede centru istoric de la acolo.

…și Casa Sfatului.

Pe la 11, cam așa, mi-am dat seama că ar fi cazul să mă hodin și să beau și eu o cafea. M-am oprit La birou și am cerut, „O cafea și ceva care să iasă bine-n poză, bineînțeles și bun.”

Mereu arată așa pâinea cu dulceață și da, a fost bună, însă primirea, felul în care s-au comportat cu mine colegii, să zic așa, de LaBirou a fost absolut minunată. Data viitoare, tot La Birou îmi beau cafeaua, unde altundeva, că doar sunt la muncă? 🙂

Cert este că am văzut Brașovul ca niciodată, cunoscându-i legendele și detaliile care-l fac atât de fain, din vechi timpuri.

…și pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Europa, loc construit pentru pompieri, apoi frecventat de îndrăgosiți, i-am cunoscut pe simpaticii ăștia.

 

Adică, nah era și greu să nu dai de cineva pe acolo, la cei 80 de m și o lățime medie de doar 123 de centimetri. Voiau să-ți facă o poză și pentru că scopul era să apară toți, le-am zis că mă sacrific eu. Așa ne-am și cunoscut și ne-am făcut „friends” pe Feisbuc. 🙂 #Trololo

Mai multe fotografii de la Brașov, aici, dar să vezi ce frumos a fost la Bran.

No, la Bran, birjar!

Branul de altădată-i despre legende, povești cu strigoi și un Conte impulsiv și sadic. Branul de acum este și despre astea, dar mai mult despre un loc tihnit și oameni de omenie.

La Vila Gobbel m-am simțit așa, ca la niște prieteni. Proprietarii erau acolo, LaLa (a se citi Lara), fetița lor ca o mascoțică lipicioasă mi-a analizat pozele și spre seară chiar m-au invitat cu ei la masă. Dimineața, dimineața  a început cu un mic dejun de foioioi.

Mulțumesc și clar, poză cu pisoiul care stă de 6.

Castelul Bran. Acesta vă așteaptă încremenit de prin 1377, să-l vizitați și să-i descoperiți mitul, intriga și magia.

Dacă tot am făcut poza asta, #NumaZic că în 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri.

 

Bine acolo, fată!

Tot la Bran, la Vila Bran am dat peste un domn tare de treabă, care mi-a arătat o portiță, acolo pe lângă vila nr.8, care duce către munte. Datorită lui, am făcut poza asta. Mulțumesc!

Deja știi povestea, aici fotografii din Bran, numa să te întorci să vezi ce-am văzut în Sighișoara

Următoarea destinație, Sighișoara sau cum i se spune în latină, Castrum Sex

M-a primit toamna și când am plecat era iarnă.

N-am pomenit nimic de Dracula la Bran că oricum la asta te gândești când zici de acel loc, însă, cred că e mai interesant să zic de Vlad Dracul aici, la Sighișoara. Nu de alta, dar între anii 1431 și 1435, acesta a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești.

Din povestea asta lipsește Hunedoara și Sinaia. Erau în plan, însă deocamdată, călătoria aceasta a fost doar o ecapadă, o fugă-n lume cu aparatul la purtător, nu ceva full time. Așa că, a trebuit să mă-ntorc la responsabilități, la treburi socoteli. Însă, Poem Boem din Sinaia rămâne pe lista scurtă a locurilor #MusaiDeVizitat. Vila este o poezie despre frumusețe și bun-gust, iar proprietarii sunt foarte serioși și bine organizați. Da, aș putea să zic că am un singur regret, că n-am ajuns la PoemBoem.

Fotografiile din Sighișoara stau fain frumos, aici

După o săptămână cu apartul la gât, spun că m-am întors cu o colecție foarte mare de momente, de clipe de alea-n care m-am plimbat pe străzi, cu ochii în patru, căutând indicii, detalii, locuri și colțuri numa bune de surprins. Însă, cred că cel mai interesant lucru pe care-l înveți când mergi să faci poze este să ai răbdare, să stai până când zboară păsările alea și, în același tmp, să fii îndeajuns de rapid, să ai viteză de reacție, să surprinzi o clipă. Nu-i vorba de a găsi echilibrul, ci de a fi prezent cu mintea și sufletul, atunci, acolo, pe moment.

Așa că, a fotografia înseamnă a trăi clipa și a o pune în colecția de momente prețioase.

Nu-s fotograf, este un drum lung până acolo, deocamdată sunt un colecționar de momente, emoții și povești.

#CălătoreșteCuMine #DescoperăRomânia #DePoveste și clătește-ți ochii pe Instagram,

acolo colecționez toate momentele.

3

Comments