Dacă „am simțit la fel” pentru Franța #JeSuisCharlie, când a fost cu năcaz, acum când e numa cu politică (la care tăți ne pricepem), evident că ne dăm cu părerea.
Păi, ori suntem francofoni, ori nu mai suntem.

Dincolo de faptul că Emmanuel Macron a luat 24,01% și dacă tăte-s bune, în 7 mai este Président, Marine Le Pen a reușit și ea o performanță (în afară de intrarea în turul doi), să ia 21,30%, un procent mai bun ca taică-su care în 2002 a intrat în cursa pentru prezidențiale cu 16,86%. Bine, fată!

Și amândoi, chiar dacă sunt foarte diferiți, dau un semnal puternic, ca doi cocoși Galici ce sunt ei, către partidele tradiționale de peste tot: „Hotărâți-vă în ce parte vreți să mergeți și transmiteți CLAR cetățenilor, că altfel, voi partidele istorice, pierdeți cursa, pe barba voastră [istorică].”

Faza este că pentru prima dată în Franța, partidele alea mari, tradiționale, coloșii, n-au dat candidați pentru prezidențiale. Discursurlile infuzate cu limbaj de lemn, neconvingătoare, pozițiile neclare, șovăielnice [cu Europa, dar fără Europa, cu o Rusie care e bună, dar nebună] i-au confuzat pe alegători.
Francezii au ales să meargă mai departe, cu o anti-UE-istă #PânăLaCapăt, Le Pen și un „centru radical”- Macron. Acesta a dat un REframe valorilor liberale/centrist. Ar merge și la noi nu unu, două REframe-uri și pe stânga și pe dreapta. #NumaZic

Intrarea lui Emmanuel Macron și Marine Le Pen pentru turul al-II-lea este comparată de presa franceză cu un „Big bang” care a lăsat „dreapta K.O.” și stânga la pământ.

Ceva de genul ăsta a fost anul trecut în Austria [când independentul Alexander Van der Bellen a câștigat în fața candidatului de extremă-dreapta Norbert Hofer]

În fine, să nu ne bucurăm așa tare, că valul populismului antiEuropean a dispărut și nici că Macron este Președinte. Până pe 7 mai se pot întâmpla multe.

Concluzia este că cetățenii care până acum voiau lideri noi, au realizat că își doresc și platforme/ideologii politice în trend, updatate la nevoile secolului în care trăim, cu poziții clare, previzibile, în condițiile în care viitorul Europei a devenit mai imprevizibil ca oricând.
No, Vive la France!

3

Comments