Se spune că atunci când întâlnești o prințesă trebuie să faci o reverență. Am avut oportunitatea să-i iau un interviu Prințesei Marina Sturdza și nu s-a pus problema de a face acest gest pentru că blândețea ochilor ei și atitudinea sa nu-ți cer asta.

Povestea Prințesei Marina Sturdza nu începe cu „ A fost odata ca niciodată…” și nici nu descrie palate, valeți sau grandoare. Din contră, povestea acesteia este despre asumare, ambiție, altruism și consistență.

În această perioadă se află în țară pentru că, împreună cu echipa sa, a realizat un eveniment care pune arta în slujba copiilor prin Art for Children. Acesta a început printr-un vernisaj în 12 mai, iar miercuri, 28 mai 2014, va avea loc cea mai importantă licitație de artă care a fost realizată în România în scop caritabil.

Vă las să descoperiți povestea evenimentului Art for Children și a Prințesei Marina Sturdza, chiar de la ea.

MI: Filmul vieții dumneavostră este captivant, o lecție de ambiție. Drept dovadă, în interviurile pe care le dați sunteți rugată să povestiți despre cum ați fost scoasă din țară, pe ascuns, la vârsta de 3 ani, din cauza comunismului, drogată să nu vorbiți românește și dusă în Elveția, la părinți, asemena unui pachețel. Acest eveniment v-a determinat să vă implicați în proiecte dedicate copiilor?

Prințesa Marina Sturdza: Aceasta este doar una dintre povești și nu sunt singura care a trăit astfel de întâmplări. Probabil că vârsta mea a complicat lucrurile foarte mult. Aveam trei ani și nu înțelegeam absolut nimic din ceea ce se întâmpla, de ce eram dusă dintr-o parte într-alta și lăsată cu străini, de ce era viața mea atât de complicată. Tocmai de aceea nu cred că este accidental interesul meu pentru copii și bunastarea acestora și mai cred că, în viața mea, străinii au fost cei care m-au ajutat foarte mult.

Toate experiențele acestea m-au învățat să fiu autonomă și nu le văd ca pe niște evenimente triste. Din contră, mi-au dat multă forță și încredere în mine, în competențele mele.

Toată familia mea a fost implicată în a-i ajuta pe ceilalți, făcea parte din comportamentul social. Bunica mea din partea tatălui a fost președintele Crucii Roșii, însă acest lucru a condus-o în închisoare, iar cealaltă, infirmieră pe fronul rusesc și în Serbia. Nouă nu ni se pare straniu să ajuți unde poți. Poate că este și creșterea mea în țări anglo-saxone. Acolo fiecare om este implicat în acțiuni cartitabile, fie că este pentru animale, copii, natură sau bătrâni. Eu văd că și tinerii români descoperă această cale și mă bucur foarte mult.

MI: De asemenea, nu ați spus pentru mult timp că sunteți descendentă a două familii de domnitori, că sunteți printesă. Totuși, când vă simțiți printesă?

Prințesa Marina Sturdza: Nu știu dacă m-am simțit vreodată altfel sau astfel. Nu știu care este starea aceea, dar eu am simțit că este un accident istoric deoarece noi toți avem o moștenire. Mă simt la fel ca toată lumea. Mă simt bine când fac ceva cu rost, mă bucur de întâlniri și de comunicare și nu cred că abordarea mea ar fi diferită fără acest titlul. Nu acesta este cel mai important lucru despre mine și sper că sunt aceeași persoană indiferent de titlu

Nu am spus-o și nici nu m-am gândit să o spun, pentru că nu era contextul potrivit. În America din acei ani, oamenii abia știau unde este Europa sau istoria ei, să le ceri să știe unde e România era prea mult. Dacă lumea știe este bine, dacă nu, este la fel de bine.

Era și un fel de dualitate, la școală voiai să faci parte din grup, să fii acceptat, iar acasă mi se povestea despre descendența mea, despre comportamentul pe care trebuia să-l am. Strămoșii mei au fost folosiți de către părinți să-mi amintească mereu de obligațiile mele. Dacă nu eram cuminte, mi se vorbea întotdeauna despre strămoșii care ar fi fost îngroziți de cum mă comportam eu.

MI: Ați simțit asta ca pe o presiune?

Prințesa Marina Sturdza: A fost o presiune pentru că noi pierdusem contextul, țara, prietenii.

MI: Povestea vieții dumneavoastră este captivantă, deosebită. V-ați gândit să scrieți o carte sau țineți un jurnal?

Prințesa Marina Sturdza: Sunt propuneri, dar mă intimidează această idee. Am impresia că toată lumea știe și cred că oamenii s-au plictisit deja de povestea mea.

Eu am fost o jurnalistă competentă, însă ma pricepeam sa relatez ceva punctual. Astfel, un capitol mi se pare abordabil, dar să scriu o carte este aproape imposibil. Poate dacă aș fi îndrumată de cineva sau dacă ar fi să povestesc cuiva, deoarece singură nu aș avea nici timpul necesar.

MI: După câte văd, nu aveți o probleme în a utiliza tehnologia, răspundeți foarte repede la e-mailurile primite, însă nu sunteți prezentă în mediul online, pe Facebook, blog etc. De ce?

Prințesa Marina Sturdza: Eu cred că prietenii mei știu ce fac, iar cu cei mai apropiați pot să țin legătura fără Facebook. Mie îmi place să mă întâlnesc cu oamenii. Mi se pare o vanitate să postez spunând ce fac, unde sunt. Mai cred că, în zilele noastre, ridicolul tranzitează la aceeași viteză ca esențialul și crucialul, mă feresc de asta și nu îi văd necesitatea.

Pe Facebook și pe site-uri eu văd că se spun multe neadevăruri care devin inspiraționale pentru alții. Exces, vulgaritate, promiscuitate, o conjunctură care nu mi se pare potrivită mie. Sunt o persoană discretă, nu în sensul de inaccesibilitate, din contră, dar cu oamenii apropiați. Însă, nu spun că oamenii nu trebuie să îmi urmeze pilda.

MI: Dacă ați fi terminat studiile în aceste timpuri în care social media este omniprezentă, credeți că ați mai fi urmat profesia de jurnalist?

Prințesa Marina Sturdza: Jurnalismul m-a ajutat în toate lucrurile pe care le-am făcut și cred că aș urma această profesie și în zilele noastre, dacă aș fi la început de drum.

Belle Arte mi-a șlefuit ochiul, iar jurnalismul m-a disciplinat, scriind pentru diverse publicații și reviste, unde trebuia să condensez multă informație, foarte rapid. Și acum am o abordare jurnalistică, „I do a lot of research”,  și competența de a aborda un subiect complicat pe care să-l distilez în ceva ușor de înțeles.

MI: Apropo de  jurnalism, aveți articolele și materialele pe care le-ați scris de-a lungul timpului?

Prințesa Marina Sturdza: Am o parte, niște teancuri, dar nu sunt toate și din păcate sunt în mai multe locuri. Cineva, cândva, o să le adune într-un singur loc, sunt sigură.

MI: Ați pătruns în domenii diferite, dar totuși conexe: jurnalism, modă, diplomație, protecția și dezvoltarea copiilor prin UNICEF.

Prințesa Marina Sturdza: Sunt axată pe proiecte pentru copii, bătrâni, patrimoniu, deoarece mie îmi plac proiectele. Proiectele inseamna rezultate, au un început și un sfârșit. Mi se pare important să măsor, să analizez ce s-a făcut și ce se mai poate face. Un proiect este ceva concret. Majoritatea celor în care sunt implicată sunt axate pe copii și tineri, fiindcă acesta este viitorul nostru, iar investiția pe care o facem acum în educația lor se va oglindi în imaginea țării de peste 20 de ani. Să știți că în România rata abandonului școlar este foarte mare, suntem a doua țară din  Europa la acest capitol.

Nu este vorba doar de educația de la școală, ci de toată educația care se face acasă, prin contextul social, prin modelele de comportament.

MI: Înspre ce alt domeniu ați fi vrut să mergeți, dar încă nu ați apucat, din lipsă de timp sau din cauza unor contexte?

Prințesa Marina Sturdza: Aș face multe studii. Regret că atunci când eram tânără am fost un copil deștept și am săltat mai multe clase și regret că am ars niște etape. Mi-ar plăcea să pot să mă întorc la Universitate, să pot să fac niște cursuri în artă, în psihologie. De asemenea, eu cred că multă lume are impresia că schimbările pe care le-am făcut, trecând de la un domeniu la altul, au fost radicale, însă eu cred că au fost evoluționare, iar fiecare experiență m-a făcut să o înțeleg mai bine pe următoarea.

MI: De aici vine și echilibrul dumneavostră?

Prințesa Marina Sturdza: Eu simt că sunt mereu în căutarea echilibrului. Cred că acesta este secretul vieții noastre, să încercăm să păstrăm un echilibru. Sunt mereu în ajustare deoarece nu stau în același loc, călătoresc, am proiecte diverse, dar încerc să comunic clar ca lumea să știe cum să mă perceapă și cum să mă situeze. Nu știu dacă aș putea să spun că sunt echilibrată, ci mai degrabă consistentă.

MI: Ați studiat și ați lucrat pentru case de moda pentru femei. Vă considerați o feministă?

Prințesa Marina Sturdza: Este o întrebare foarte interesantă pe care mi-a mai pus-o Leslie Hawke. Dacă feminismul este să fii privită la egalitate cu bărbatul, atunci sigur sunt feministă, însă dacă este dus la extrem, atunci sigur nu sunt feministă. Este vorba tot de echilibrul de care pomeneam anterior. Într-adevăr, există un dezechilibru din cauza contextelor sociale, însă din punct de vedere al competențelor, femeile nu au avut niciodată limitari. Orice femeie mândră dorește un anumit post sau loc pentru competențele sale, nu pentru că este femeie.

Acum 100 de ani viața era diferită și rolul femeii era altul. În zilele noastre, toată lumea muncește, rolurile s-au contopit, dar nu s-a schimbat percepția. Cert este că dialogul dintre noi va evolua, deoarece tinerii fac asta deja. Din câte văd eu, tinerii femei si bărbați funcționează foarte bine împreună și nu fac un efort pentru asta, este natural.

MI: Indiferent de perioadă, ce credeți că trebuie să aibă o femeie?

Prințesa Marina Sturdza: Politețea ușurează viața pentru toată lumea, apoi mândria și respectul de sine, deoarece asta înseamnă și respectul pentru alții. Să fim îngrijite, prezentabile și discrete.

Dacă ne referim la vestimentație, eu observ că multe femei cred că banii pot să-ți cumpere o ținută frumoasă, dar mai important este cum porți o haină. Femei extrem de frumoase se vulgarizează prin ținute și machiaj excentric, arătând uneori ca personaje precum Cruella de Vil.

MI: Aceste excese sunt motivele pentru a avea grijă și pentru a investi în educația copiilor, nu-i așa?

Prințesa Marina Sturdza: Da, iar acum este mult mai greu să creștem și să ne educăm copii, pentru că există un acces mare la informații nu tocmai bune, informație nefiltrată, din toate părțile. Greșitul și ridicolul tranzitează la aceeași viteză cu adevăratul și crucialul, iar părinții nu pot să-și mai protejeze copiii. Anii trecuți nu era o astfel de competiție de etichete, de informație, iar copilul trebuie să aibă timp să fie copil. Văd copii care par mici adulți, dar fără să aibă maturitatea de a gestiona problemele, pentru că, indiferent de aparență, ei sunt copii.

MI: Cunoscând atât de mulți copii prin UNICEF, prin proiectele dumneavoastră, s-a întâmplat să vă atașați vreodată de un copil și să doriți să-l înfiați?

Prințesa Marina Sturdza: Eu am deja copii vitregi și cred că pot să fac mai multe din postura aceasta. Când am părăsit luxul pentru a merge la UNICEF, unii cunoscuți mi-au spus că nu o să pot să salvez toți copiii, iar eu le-am răspuns că : „ Nu o să-i salvez pe toți, dar pe câțiva sigur o să reușesc”. Prefer să-mi concentrez energiile pentru a ameliora viața mai multor copii decât să înfiez. Viața mea este atât de complicată încât nu ar fi just pentru un copil, pentru că nu aș fi suficient de prezentă.

MI: În 28 mai va avea loc licitația de artă cu scop caritabil „Art for Children”, găzduită de Banca Națională a României. Ce puteți să-mi spuneți despre acest eveniment?

Prințesa Marina Sturdza: Este un proiect foarte frumos pe care eu îl gândesc de 23 de ani, de când am asistat la o licitație în 1991, la New York, unde s-au licitat 127 de opere de artă ale unor artiști importanți și s-au strâns într-o seară aproximativ 123 miloane de dolari. De atunci, mi-am dorit să fac ceva asemănător în țara mea și visul s-a concretizat când am revenit în țară în 1997 și am văzut ce talent cultural extraordinar era în România, dar care nu avusese vizibilitatea pe care ar fi meritat-o. Când am văzut calitatea la care a ajuns să facă Artmark licitațiile și câtă bogăție de artă avem în țară, m-am hotărât să organizăm Art for Children.

Artiști importanți și colecționari au donat opere de artă, iar acestea se licitează în data de 28 mai pentru ziua de 1 iunie, Ziua Copilului. Cu banii strânși dorim să sprijinim activitatea a 3 organizații care deja fac lucruri extraordinare pentru copii. Răspunsul de la artiști a fost prompt, avem 102 lucrări care vor fi licitate, iar alături de acestea 5 regizori importanți au creat cinci scurt metraje de câte un minut fiecare pe tematica anului, abandonul.

Doamna Marina Sturdza şi-a dedicat şi îşi dedică în continuare o bună parte din viaţa sa îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale copiilor dezavantajaţi din România şi din alte ţări, eforturile sale fiind recunoscute la nivel internaţional. În ultimii doi ani a lucrat la realizarea proiectului Art for Children împreună cu echipa sa de la Asociaţia Generation Europe România.

„Copiii sunt viitorul unei naţiuni. Ei sunt cei care vor modela România de mâine şi tot ei sunt cei care o vor plasa în contextul european şi global. Cultura bogată şi vibrantă este una dintre cele mai importante resurse ale României contemporane. Art for Children este o iniţiativă ce îşi propune să creeze o legătură între artişti şi copii, pentru a le asigura acestora din urmă un viitor în care să îşi poată atinge potenţialul real” declară Prinţesa Marina Sturdza.

ART FOR CHILDREN va fi un eveniment bienal în cadrul căruia artiştii români vor fi încurajaţi să creeze şi să doneze lucrări de artă în beneficiul exclusiv al copiilor, contribuind astfel la creşterea notorietăţii cauzei copiilor şi la strângerea de fonduri pentru programe pe termen lung ce au demonstrat că au rezultate excepţionale în acest domeniu.

Îi mulțumesc Prințesei Marina Sturdza pentru că mi-a acordat acest deosebit interviu!

De asemenea, țin să-i mulțumesc Ilincăi Ciobanu de la QuartzMedia pentru intermediere, o colaborare.

3

Comments