Pe aici, prin Bistrița era unu Saporo care avea niște povești, devenite legende urbane, de alea de crăpai de râs. No, și dacă-l întâlneai pe el sau pe cineva care știa să zică frumos, așa cu intonație o poveste de asta, îl rugai: „Bă, ia spune povestea aia cu porumbelu’ lu’ Saporo.
Pe principiu’ ăsta lu’ Saporo, mă sună azi o fostă colegă și mă pune pe speaker, să-i povestesc unei alteia, cum am făcut eu un Skype cu un Domn căruia i-am povestit de o vacă stearpă. #dUmane!!!

Și pentru că ne-am amuzat de numa, am zis că scriu, să rămână consemnat.
Irelevant contextul, cert este că încep call-ul, văd un Domn la costum, cămașă albă, care-mi zice că vrea „piar de ăla de imagine”, dar de fapt el nu crede că-i importantă imaginea, dar așa-i moda acuma.
Ăsta a fost #MomentulĂla în care am realizat că tre’ să-l iau un pic diferit, să-l plimb prin materie, ca să-l fac să-nțeleagă cum stau lucrurile.
Așa că am intrat ex-abrupto în discuție, spunându-i că am ținut o vacă stearpă, 5 ani. Trei, să crească și în ceilalți doi ani, am dat-o la montă, de mai multe ori, dar (ghinion) nu s-a legat de ea. Era un exemplar foarte frumos, o bălțată românească neagră, de lapte, teoretic.
Deci, au fost 5 ani în care doar a consumat, nu a produs nici un strop de lapte, dar oricine intra în grajd, zicea: „Pfoai, ce vacă faină!”
Imaginea a salvat vaca de la abator și i-am dat multe șanse, „că-i așa frumoasă”!
Așadar, imaginea te ajută cel puțin să supraviețuiești. Dacă vrei să fii de competiție tre’ să și produci ceva.
Oricum, toate faptele sunt generatoare de imagine și discuția-i complexă, dar cer este că povestea cu vaca m-a dus departe.

〈10.01.2018〉

Am vrut să fac o schimbare, așa că o să fac exact același lucru, dar în altă parte.

 〈10.01.2018〉

– Aha. Și?
-… păi cum să-mi declare iubire veșnică, într-o lume în care totu-i trecător?
– Aha. Și?
-… s-a căsătorit!
– Aha.

〈09.01.2018〉

Din nou în fața unei uși și a unei secretare care-i acoperită de mape cu „hârtii de semnat”. Am ajuns atât de devreme încât, după ce am parcurs tacticos, în gând, temele discuției ce va urma, am timp să văd detaliile. Secretara are o broșă cu un coșuleț cu flori, care pare să fi fost mărțișor în prima viață, apoi îi observ pantofii de un galben strident, purtați, după cutele laterale și de la vârf, dar cu o talpă care n-a atins asfaltul.
Cu siguranță, Doamna este din categoria celor care au un sertar, dacă nu, chiar un dulap plin cu „lucruri de birou” și care-și lasă mereu pe spătarul scaunului, un sacou. Asta mă face să zâmbesc și pe ea să fie atentă la mine.
Așa realizează că nu m-a servit cu zahăr, dar o liniștesc, că-mi place cafeaua neagră, să-i înțeleg gustul și rostul.
Cafeaua are harul ăsta de a sparge liniștea dintre oameni și de a le dezlega limbile. De la zahăr am ajuns la muncă, relații, copii și s-a început un joc al coincidențelor. După zece minute eram cunoștințe și dacă nu ieșea Domnul din spatele ușii, ajungeam prietene.
#FragmenteDinViață, fără concluzie, dar care-ți rămân pe retină și-n suflet, apoi constați că există niște momente, când nu faci nimic și ești fericit și altele când faci totul și ești nefericit. Așa că, să ne concentrăm pe momente. 

〈08.01.2018〉

La vida e 〈tem〉bella!

〈06.01.2018〉

Pentru a ajuta Lumea, prima dată trebuie să învățăm să ne ajutăm între noi!

〈05.01.2018〉

Dragostea-i o mângâiere

〈04.01.2018〉

Am început organizarea întâlnirii de 10 ani [#băbăiatule au trecut 10 ani] de la terminarea liceului și ➡️
1. Nu-mi dau seama cum dUamne au trecut anii;
2. La de astea tre’ să mergi însoțită, așa că am 5 luni, până-n Mai când e întâlnirea, să mă hotărăsc ce Motor îmi iau. 🏍
Pfoai, la discuțiile alea între fete, parcă mă văd zicând ➡️ “Al Meu, al Meu e foarte puternic, mă duce peste tot, pe unde vreau eu și are mulți centimetri [cubi]. ” Vrum, vrum!!! 😜

〈03.01.2018〉

Viața bate filmul [din capul tău]
• Hai, #SăFimFapte •

〈03.01.2018〉

3

Comments