Acum un an, puneam pariu pe oricât, că mai mult de o săptămână, hai… o lună, eu nu o să stau ni-cio-da-tă în Bistrița-Năsăud. „Ce să fac acolo? Plus, că mi-am creat universul meu în București, cu prieteni, evenimente, carieră. Pe bune acum, n-am făcut atâtea, să mă-ntorc vreodată în Bistriță sau undeva în Provincie.”

Să nu spui niciodată, niciodată!

Când am plecat din București, am fost de neînțeles pentru mulți, însă totul a fost așa, din adâncul sufletului, cu instinctul de supraviețuire la purtător. ( Cu ocazia asta, mulțumesc foștilor mei colegi, mai ales… știți voi bine, care. Am învățat foarte multe de la voi și mă bucur că încă păstrăm legătura.) Nu știu dacă vreodată am fost atât de sigură că fac o alegere corectă pentru mine.

Scriu despre schimbarea asta bruscă, pentru că mi-a dat câteva revelații și vreau să vă zic despre trei dintre ele:

1.Ne luăm catrafusele și plecăm din locul căruia-i spunem acasă, pe motiv că n-avem ce să facem acolo, că e prea mic pentru noi. Perfect! Pleacă în lume, fă-te mare și întoarce-te să crești și locul unde-ți sunt oamenii dragi. E chiar un act de curaj!

Sau, dacă nu vrei/poți să te întorci, măcar mai dă o mână de ajutor comunității din care ai făcut parte. E inutil să zici că ceva e mic, murdar și fad, dacă tu nu faci nimic pentru a schimba asta. Cel mai ușor este să condamni și să găsești vinovați. Cred că trebuie spus STOP acestui joc, deoarece vinovați suntem cu toții, dacă ceva este stricat. Toți cei care întorc spatele, toți cei care zic „nu-mi pasă”, cei ce spurcă țara, când ea este atât de frumoasă, toți cei care pot să vorbească, dar tac și acceptă o situație nefirească, toți cei care au puterea să facă, dar fug. Știți #DrumulSpreCasă, mai mergeți pe acolo, cu siguranță puteți să dați o mână de ajutor, măcar o idee, un gând bun sau… o postare pe Facebook #DeBineDespre…locul de unde ați plecat.

2.Am întâlnit oameni care au înțeles că a face politică, nu înseamnă numa’ propria imagine și putere, ci a crește puterea cetățenilor, a comunității.

Păi, doar de când sunt eu pe aici, pe lângă faptul că s-au asfaltat drumuri (cel care duce la Colibița este ca-n palmă), au început lucrările la ANL-urile pentru tinerii medici care vor activa în cadrul Spitalului Județean de Urgență Bistrița. #NumaZic, ca să știți, că în capătul ăsta de lume, avem unul dintre cele mai moderne spitale din țară. În plus, de la începutul anului până acum, la secția de chirurgie s-au făcut aprox. 170 de operații chirurgicale pe coloană și pe creier și am înțeles că se va face o secție independentă de neurochirurgie.

Apoi, proiectul de reabilitare și modernizare a Castelului Teleki din Posmuș, despre care v-am mai zis, unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Transilvaniei. Un proiect de aproape 5 milioane de euro pentru județul Bistrița-Năsăud.

Asta înseamnă inveștiții și construirea de imagine pentru județ. Apropo, pe la noi a trecut și caravana #ExperienceRomânia, cel mai mare proiect jurnalistic independent care promovează locuri, obiceiuri și frumuseți din România, prin intermediul a 50 de jurnaliști, bloggeri și vloggeri recunoscuți la nivel mondial.

Nu în ultimul rând, în ultima lună, Bistrița-Năsăud a fost capitala Culturismului și Fitness-Mondial și a fost pusă și pe harta sportului de contact. În weekend a avut loc “Campionatul Mondial de Culturism și Fitness”, 740  de sportivi și delegați din 56 de țări, 5 continente și un număr important de susținători, iar în 14 octombrie, a avut loc și cea de a treia ediție Mix Combat organizată de Profesional Fight Gym în parteneriat cu Consiliul Judetean.

Deci, să nu-mi ziceți că nu-s evenimente în județ. Dacă mai adăugăm concertele, spectacolele de teatru, maratoanele, cinemaul, cafenelele #CopaculCuCafea 🙂 , vă zic eu că ai de unde alege.

3. Lumea nu este niciodată salvată în mari gesturi mesianice, ea este salvată în acumularea de gesturi simple, ușoare, zilnice aproape invizibile de compasiune. – zice un Mare Om.

Așa că, în loc să arătăm cu degetul și să găsim vinovați, împreună cu oameni de bine, continuăm Împarte Bucurie. Am început să căutăm cazuri de familii trecute prin greu, în județ, curând le vom centraliza și vă vom ruga să le fiți alături. Partea aceasta este cea mai emoționantă. Efectiv te trezește la realitate și îți dai seama cât ești de norocos.

Ar mai fi un punct pe care-l numesc prietenie, oameni (hiper)activi și puși pe făcut fapte bune.

N-am încheiere, pentru că acest capitol #DrumulSpreCasă, abia a început…!

PS: Nu știu cât voi sta, dar știu sigur că atâta timp cât sunt pe aici, o să fac bine.

3

Comments