De 1 decembrie mi-a înghețat inima.
Era atât de multă lume adunată-n centru, dar tu (mi-)ai lipsit. Știam că nu o să vii, dar totuși ți-am căutat privirea să-ți văd mulțumirea că sunt….
Apoi, m-am urcat în turn să trag niște cadre și când am coborât mi-am dat seama că de fapt, așa ți-am și mi-ai fost mai aproape.
A fost frig de 1 decembrie, iar inima ne-a înghețat de dorul tău, că s-au făcut 4 luni de când ai plecat.

Uite, așa aș continua să scriu, poate, poate cei ce-i aveți pe ai voștri lângă voi, vă uitați spre ei mai des.
E atât de trist să cauți privirea cuiva, dar să știi că nu o să o mai vezi niciodată.

Te rog, sună-i pe ai tăi (așa cum sunt ei) și mulțumește-le că… sunt!
PS: Te iu! 🖤


 

0

Comments