Sărbătorim Ziua Națională a României într-un moment istoric unic, la 100 de ani de la Marea Unire, cea mai importantă realizare din istoria poporului nostru, deziderat pentru care milioane de înaintași au luptat cu prețul vieții timp de secole. Marea Unire este evenimentul împlinirii unui vis aparent imposibil al românilor, care ne marchează și azi existența, amintindu-ne de patriotismul, credința, efortul și vitejia străbunilor care au luptat trup și suflet pentru ca astăzi, noi, să sărbătorim împreună, România.

Astfel, mărețelor umbre, tuturor celor care au scris istoria și celor care nu au stat cu brațele încrucișate, ba dimpotrivă, au luptat conștientizând că niciun sacrificiu nu-i prea mare dacă este pentru neam, le datorăm respect și cinstire.

Moștenirea pe care ne-au lăsat-o este un dar și o datorie, iar în această zi de 1 Decembrie celebrăm trecutul marcând și începutul celui de-al doilea secol al țării noastre de care noi toți cei care simțim românește suntem responsabili: să aducem progres, dezvoltare, coeziune și prosperitate în locurile în care trăim și să lăsăm faptele noastre să scrie în continuare istoria.

Cum spunea şi marele român ardelean Iuliu Maniu, “Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura forţă care ne poate ţinea în viitor e aceea provenită din unirea tuturor românilor…”.
Așadar, secretul realizării și păstrării unui deziderat atât de înalt, cum a fost Marea Unire, stă în contopirea celor două ingrediente: unitate și patriotism. Patriotul fiind cel care își iubește și servește țara prin fapte, așa cum au făcut acum 100 de ani, toți cei care au simțit românește.

Apoi, e cert este că miracolul Marii Uniri nu s-a făcut în condiții ușoare. La 1918, România era vlăguită de război și epidemii, parțial ocupată de armate străine și departe de aliații săi. Toate nemulțumirile și dezbinările noastre de astăzi sunt neînsemnate față de ceea ce au avut de înfruntat înaintașii noștri de atunci, acționând împreună conducători, militari și oameni obișnuiți.

Și, totuși, au reușit! În 1918, la Alba Iulia, după ce sute de mii de români şi-au dat viaţa în Marele Război, a fost realizat cel mai important obiectiv naţional: România mică s-a unit cu celelalte Românii (Basarabia, Bucovina și Transilvania) ca să formeze România deplină – România Mare- Marea Unire.
Acest proces natural al formării țării noastre s-a plămădit secole la rând, iar evenimentele din 1914-1918 nu au fost cauza, ci doar ocazia marii împliniri legitime a unității românești. Trebuie să fim recunoscători și aliaților care ne-au susținut în acest demers, în special Franța și Statele Unite.

Într-una dintre cele mai importante lucrări care a văzut tiparul de curând, cartea ”Anul 1918 în Județul Bistrița-Năsăud”, se precizează că: ”Mărturiile ne arată niște adevăruri de necontestat: unirea s-a făcut cu mari sacrificii și cu opoziția multora dintre neprieteni, care-și vedeau amenințate privilegiile. Unirea s-a realizat pe fondul unei pregătiri temeinice, făuritorii acesteia erau educați și patrioți până-n măduva oaselor, iar intelectualii români bistrițeni se simțeau și cetățeni europeni voind să înfăptuiască prin unirea cu România o societate modernă și democratică.”

Subliniez că cei 62 de delegaţii de pe actualul teritoriu al judeţului Bistriţa-Năsăud, cu credenționale la Adunarea Națională de la Alba Iulia erau departe de a întruchipa o manifestare de spontaneitate, de decizie grăbită, luată în nume personal. Ei purtau cu sine secole de unitate culturală și spirituală românească, de luptă politică națională, votul lor exprimând, de fapt, voința de unitate a comunităților din mijlocul cărora se ridicaseră.
Plecarea la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din zona actualului județ Bistrița-Năsăud, s-a făcut în 30 noiembrie 1918, sâmbătă dimineața, cu două garnituri de tren, împodobite cu crenguţe de brad şi steaguri tricolore, au fost întâmpinate la Prundu Bârgăului de populaţia celor 8 comune de pe această vale: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Tiha Bârgăului şi Mureşenii Bârgăului, după care s-au sfinţit steagurile comunelor de pe Valea Bârgăului, apoi s-au unit la Beclean și s-au îndreptat spre Cetatea Unirii.

A doua zi, delegaţia bistriţeană a fost alături de delegaţiile oficiale şi de zecile de mii de oameni veniţi din toate colţurile ţării să-şi exprime propunerile pentru hotărârea de la Alba Iulia.

Pe toți acești făuritori ai Unirii, simpli cetățeni, prelați, învățători, gânditori, oameni politici, militari, îi omagiem astăzi, dar la vremea aceea nu erau eroi, ci oameni ca noi. Însă, în 1918, au luptat împreună, fără să țină seama de religie, etnie sau ideologie politică, pentru un singur țel, mai presus de orice: România. Indiferent de tot ceea ce ne desparte, glia, locul în care ne-am născut, ne unește pe viață.


Aşadar, trebuie să învățăm din exemplul înaintaşilor noștri și să nu lăsăm ca ceea ce ne diferențiază să ne dezbine.

Tocmai de aceea, celor ce CAUTĂ o țară mai frumoasă, le spun că istoria ne demonstrează că sunt mai apreciați cei care FAC țara mai frumoasă prin fapte concrete!
Să învățăm, așadar, să fim uniți și cu România-n suflet să continuăm munca, lăsând faptele noastre să scrie istoria!


Dumnezeu să binecuvinteze țara noastră și pe noi toți!

🇹🇩 La mulți ani România!
🇹🇩 La mulți ani, dragi români bistrițeni și de pretutindeni!- prefectul județului, Ovidiu Victor Frenț

This slideshow requires JavaScript.