În perioada asta, printre cele mai căutate lucruri pe Google este „horoscop 2019”.

Suntem super curioși să aflăm ce ne rezervă viitorul, cu toate că realizăm că-i imprevizibil.

De fapt, ăsta-i și farmecul, istoria nu respectă reguli, viitorul este sub semnul hazardului, iar totul depinde de adaptarea oamenilor la prezent.

Acestea într-o lume pe repede înainte, care n-are timp să disece prezentul, ci stă cu fața și gândul (obsesiv) la viitor.

Totuși, vin cu niște predicții despre ceea ce se va întâmpla în 2019, mai ales pe scena politică. Poate nu se-ntâmplă, dar e bine #DeȘtiut că-i posibil.

Vezi aici predicții pe 2017 și 2018.

În aceeași idee, înainte de a începe, musai vreau să punctez ceva despre „vestele galbene”, pentru că este o acțiune pe care nimeni nu ar fi prezis-o, având în vedere ascensiunea și percepția publică a lui Emmanuel Macron.

Lucram într-o (pre)campanie electorală și Macron era modelul care se dorea a fi implementat. Nu conta că eram undeva în America de Sud, Macron era cerut și acolo, era dorit, era Uber-ul drumului politic. Platforma online să fie ca a lui, abordarea, vizualul, pozele, toate în stilul lui Emmanuel.

La un an jumătate, Macron o face de macaroană și scade de la 68% la 28%, de la arhitectul Uniunii Europene, ajunge la postura de renegat și scoate lumea-n stradă în veste galbene, așa cum nu a văzut Parisul.

… și e o chestie foarte interesantă, (anul trecut, chiar la începutul mișcării) în timpul săptămânii clocotea netul. Pe rețelele sociale era (și încă este) plin de ură, postări, agitație, iar străzile erau liniștite, dar în weekend, nervii și haosul se mută în stradă. E o mobilizare imensă și un „hazard controlat”, să zic așa.

De ce au ieșit oamenii în stradă?

Asta-i din categoria „unde dai și unde crapă”. Inițial, oamenii au ieșit la un protest pașnic, la mijlocul lui noiembrie 2018, fiind revoltați că au crescut taxele pe carburanți, dar s-a transformat apoi în manifestaţii violente, împotriva guvernului francez şi preşedintelui Emmanuel Macron. Din păcate este ceva normal, ca dezvoltare/proliferare a unui protest.

Așa că evit să merg pe teoria că Rusia și-ar fi activat caracatița online și inundă cu mesaje otrăvite, fake news și conturi false, social media din Franța.

Este posibil, nu zic că nu, dar în opinia mea, mai important este ceea ce se-ntâmplă la nivel global, schimbarea paradigmei și percepției față de „conducător”, discursul politic și lipsa de RĂBDARE a oamenilor la a aștepta FAPTE. Suntem cumva „programați social” să primim totul ACUM și să fie WOW, senzațional.

Revenind, în Franța este o revoluție în desfășurare, un protest care nu-i a unei generații, că-s ieșiți oameni de toate vârstele, ci a unor cetățeni care așteaptă ALTCEVA, (posibil) o viziune integratoare, unificatoare, care să reconstruiască speranţele în contextul acestei lumi în schimbare.

Ideea este că se văd clar niște semne ale crizei de încredere politică și criză ideologică, acestea având la bază o CRIZĂ a RESURSEI UMANE la cel mai înalt nivel.

Treaba aia cu vrem ALTCEVA pe scena politică de aici pornește, de la dorința și nevoia de profesionalism, voință și viziune a liderilor. (aici e mult de scris, dar revin într-un alt articol)

Pe scurt, oamenii urăsc diletanții și vor profesioniști, fără discursuri sforăitoare, puși pe treabă, extrem de activi (dar cu proiecte concrete, fără ieșiri numa așa, de dragul ieșirilor în public) și puternici! E o calibrare între toate acestea, presărată cu carismă, care scoate-n față un profesionist puternic, asumat, care atinge oamenii (la propriu și la figurat)!

Hai, la predicții pe 2019, anul în care este așteptată „lebăda neagră”*.

  • Mno…, eu nu cred, sau nu îmi doresc să cred că o să vină lebăda neagră deoarece, teoretic, aceasta apare în momente în care pare că lucrurile se așează, în liniștea dinaintea furtunii, iar în 2019 numa’ de liniște nu o să avem parte.
  • Însă, anul ăsta continuă și se dezvoltă războaiele neconvenționale. Asta o să ducă la dezvoltarea domeniului securității cibernetice. VEZI AICI mai multe detalii. Așa că investiți în securitatea/ online, că-i călcâiul lui Ahile.
  • …și nu doar în securitate, ci și în prezența în social media. Aici, tre’ iar să subliniez că nu-i important să fii prezent, ci este și mai important CUM EȘTI prezent și prezentat. Apoi, nu-i important CE transmiți, ci ceea CE SE-NȚELEGE!
  • Vremea războaielor convenționale nu a apus, așa că în Orientul Mijlociu, Ucraina, chiar și în Coreea de Nord… este posibil să avem așa ceva, pe fondul unor tensiuni vechi.
  • E previzibil că o să crească numărul atacurilor teroriste ca un sindrom de copycat, din păcate. Însă, proporția acestor atacuri va face diferența. Dacă este asemenea celui din 9/11, atunci vorbim deja despre o lebădă neagră.
  • Tendința de revenire la regimuri autoritare, ca o „soluție” de stăpânire a maselor. E un trend destul de puternic, care s-a dezvoltat în 2018, pe fondul frustrării cetățenilor și a lipsei de rezultate a democrațiilor și a soluțiilor miraculoase ale acestora (vezi, SUA, Franța etc.). Mă refer la percepție și la treaba aia cu dorința de ALTCEVA. Oamenii sunt debusolați, iar mediul politic, respectiv revoltele, devin o scenă a refulării.
  • Continuă și se dezvoltă mișcările #rezist și revoluțiile nemulțumiților. Deja #VesteleGalbene s-au extins în Polonia, Croația și se vor extinde în Vestul și Estul Europei, coagulând un mesaj politic anti-sistem.
  • Unii analiști vorbesc despre o criză economică majoră care va arunca Europa și lumea în haos, ceva similar cu 2008, dar eu nu cred asta, pur și simplu pentru că sunt mize diplomatice (să zic așa) foarte mari în joc. Asta, mână-n mână cu o criză internă a Chinei, despre care zic unii că va produce implozia sistemului mixt comunist-capitalist. Repet, nu-i loc de așa ceva! Se joacă o cartea digitalizării și China-i prea concentrată pe asta, să fie atrasă-n altceva.
  • Mulți zic că Trump este „The black swan president” și anul ăsta o dă de gard (grav). De aproape mai bine de o săptămână, guvernul american este blocat din pricina neînţelegerii dintre Donald Trump şi democraţi cu privire la includerea zidului de la graniţa cu Mexicul în bugetul ţării.

    Faza nașpa este că bugetarii SUA care nu îşi primesc salariile, toate instituţiile statului şi toate programele guvernamentale funcţionând fie pe baza fondurilor de urgenţă, fie fără fonduri.

    Încă din 22 decembrie, majoritatea angajaţilor federali nu au primit salariile şi trăiesc pe datorie.

    În aceeaşi zi, Ambasada americană de la Bucureşti publica, pe pagina sa de Facebook şi pe cea web, un mesaj prin care anunţa suspendarea activităţii.

    „Dragi prieteni, până la reluarea completă a activităţii guvernului SUA nu vom mai publica nimic pe această pagină, cu excepția mesajelor urgente de securitate şi siguranţă”, au precizat diplomaţii americani pe pagina de Facebook a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti.

    Specialiştii estimează că, dacă situaţia nu se remediază, s-ar putea ajunge la cele mai mari proteste din istoria SUA.

  • Am lăsat la final teama destrămării UE deoarece e un scenariu în care noi, prin preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, o să fim actori. Nu cred în tema asta și (sper că) nu se va-ntâmpla!
    Brexitul, dezacordurile privind politicile comune și interesele statelor naționale sunt certe, dar nu ai cum să lași să moară un proiect al unității (cu bune și cu rele), pentru că (evident/previzibil) o să aibă repercursiuni inimaginabile, care o să ne dezbine pe toate palierele. Aici, diplomația, respectiv europarlamentarii, TREBUIE să joace rolul negociatorilor și să înțeleagă extrem de bine nu doar sensul UE, adaptarea la prezent, dar și dezvoltarea unei strategii pentru următorii ani.

UE nu mai este ce a fost și nici nu o să mai fie ceea ce este astăzi. UE nu mai este despre cărbune, ci despre coeziune și acord, într-o lume a dezacordului (la toate nivelurile).

România! Dacă în 2018 nu am scos MÂNIA din RoMânia, ar fi cazul să o facem în 2019.

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene ne pune-n fața lumii și nu doar să zâmbim frumos, ci să prestăm.

Unii sunt sceptici, dar eu cred că o să facem față cu brio, deoarece există o mână de profesioniști care se (pre)ocupă de tot ceea ce înseamnă acest mandat de 6 luni. Mai multe despre Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, găsiți aici, să nu lungesc (și) mai tare articolul.

Așadar, urmează alegerile europarlamentare în 26 mai și cele Prezidențiale la finalul anului.

 

Evident, nu am concluzie, lucrurile-s în desfășurare și tocmai de aceea, nu așteptați să se-ntâmple nimic, faceți voi să se-ntâmple bine! Poate că nu avem cum să controlăm ce se petrece la nivel internațional, dar avem cum să facem asta, fiecare pe felia lui!

Apoi, lăsați obiectivele pe termen lung, că vă deturnează de la prezent. 

Construiți AZI cât se poate de mult, eliminați rebuturile și adaptați-vă la prezent!

”Lebăda neagră”, așa cum zice Nassim Taleb, este un eveniment rar, neprevăzut, are un impact major, nu poate să fie explicat decât după producerea lui și ne va schimba viețile, dând un alt curs lumii.

Exemple de „lebede negre”: criza financiară globală izbucnită în 2008, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, anexarea Crimeei în martie 2014, Brexitul din 2016.

 

2

Comments