Strategii militari, când încep ei să facă un plan de luptă, pleacă de la tot felu de ipoteze legate de vreme, numărul și pregătirea soldaților, configurația terenului, alea, alea.
Însă, pe front, când „ceața războiului” se așează (vorba lu’ domnu’ Clausewitz) și nu se mai pupă teoria cu practica, nu strategia-i salvează, ci adaptarea!
Așa că, în general, e musai să te adaptezi la un mediu într-o continuă schimbare și să-ți ajustezi planul în funcție de împrejurări.

Pe scena politică externă „mișcările de trupe” au o dinamică mult mai mare și neprevăzutul e la fiecare pas, însă cine are capacitatea să se adapteze, reușește să-și joace cărțile.

O astfel de carte a jucat Angela Merkel şi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, aflat în vizită la Berlin, vineri- 28 sept. 2018.
••• Scriu despre treaba asta, pentru că are efecte și asupra României.

Revenind. Cei doi s-au întâlnit după vreo 3 ani în care țările lor s-au înțepat (de numa-numa) prin intermediul presei, după criza turco-germană privind interzicerea accesului parlamentarilor germani în baza #NATO de la Incirlik, urmată de decizia retragerii militarilor germani din Turcia, după ce, tot Turcia numea guvernul Germaniei „fascist”, după ce e vizibil că-s două state cu „diferențe profunde” [în ceea ce priveşte drepturile omului şi libertatea presei- în Turcia], după puciul eşuat din 2016, când Ankara a reproşat Berlinului că nu a făcut suficient pentru a o susţine. La rândul lor, autorităţile germane critică represiunea lansată de Ankara după puci şi spionarea opozanţilor turci aflaţi pe teritoriul german.
Chestii de astea greucianu!!!

 Însă, contextul a cerut să se lase zidurile orgoliilor și miniștri de externe- german şi turc- să aibă o „întâlnire dansantă”, ca apoi preşedintele Erdoğan să fie primit cu onoruri militare în vizită la Berlin, la domna Merkel.

 Mai mult, Erdoğan a inaugurat și o moschee în Germania, iar pentru octombrie se pregăteşte vizita la Ankara a ministrului german al Economiei, Peter Altmeier, însoţit de o mare delegaţie de oameni de afaceri.
Cum se schimbă unii… nici nuȚ vine să crezi!

Na, boon! Cum s-au repoziționat și de ce au dărâmat zidurile dintre ei

Pe foarte scurt, Germania este principalul partener comercial al Turciei și după ce s-au răcit relațiile, iar SUA și Erdogan nu o pot da la pace cu Trump,…era nevoie de o repoziționare diplomatico-politică.
Oricum, excelenți diplomați, având în vedere podul de gheață dintre cele două state.

Foarte fain zice Naumescu, ceva de genu că: „Nu e un secret pentru nimeni că Germania doreşte să ajute la stabilizarea economică a Turciei (…) Deteriorarea relaţiilor politice SUA-Turcia poate face UE mult mai atractivă pentru regimul Erdoğan. În fond, Turcia suferă alături de UE costurile politicilor protecţioniste ale lui Trump şi ar dori să aibă spaţiu de respiraţie economică şi comercială în altă direcţie, dacă pieţele americane devin inaccesibile.”
Deci, pe germani și pe turci îi mai unește și neînțelegerea cu Trump. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a afirmat azi că SUA au luat-o pe o cale greşită ameninţând şi folosind şantajul, în locul dialogului, şi că este imposibil ca vreo ţară să aibă încredere în ele.
Erdogan a estimat că SUA şi-au pierdut credibilitatea angajând războaie pe plan global.

 Mai mult, în Germania trăiesc trei milioane de persoane de naţionalitate sau de origine turcă, iar cu 7.500 de companii germane în Turcia, Berlinul are nevoie de o “economie turcă stabilă”.

 Ambele state membre ale NATO, Germania şi Turcia au interese comune în combaterea terorismului şi în prevenirea unui nou aflux de imigranţi din Siria. Nu avem cum să omitem că cele două ţări găzduiesc câteva milioane de refugiaţi sirieni.

 DAR, cel mai important este că Turcia îşi propune să îndeplinească criteriile pentru a obţine liberalizarea regimului vizelor pentru cetăţenii săi care vor să se deplaseze în Uniunea Europeană.
Hashtag interesul poartă fesul.

De ce ne interesează pe noi

• Suntem parteneri strategici ai Turciei de vreo 7 ani şi susţinători ai întoarcerii Ankarei în „lumea bună”, iar eforturile astea ale regimului Erdoğan, de a deveni frecventabil şi de a relua colaborarea cu UE este un lucru extrem de bun!
• Turcia a susţinut aderarea României la NATO, încă din anii 90, când ţările occidentale aveau încă îndoieli.
• Legăturile economice (schimburi comerciale de 6 miliarde de dolari) şi de securitate importante ale României cu Turcia, în plan multilateral (NATO), regional (Marea Neagră, Trilaterala România-Polonia-Turcia) sunt doar două dintre motivele pentru care Bucureştiul trebuie să fie happy că se refac relațiile dintre UE-Turcia.”

 Însă, Erdogan e tot Erdogan. A prezentat guvernului german o listă cu 136 de nume de “terorişti” care trebuie extrădaţi.
Pitbull-ul este cel mai tare-n lupte, nu pentru că-i ză best, nici că ar fi cel mai puternic, ori fioros, ci pentru că-i cel mai tenace. Dacă-și pune în cap să sfârtece, o face sigur.
A și sfârtecat, a dat și din coadă.

Ce ți-e și viața asta (politică)!

2

Comments