Victoria, acțiunea, energia, toate sunt privite ca fiind virtuți. Suntem învățați să trăim într-o avalanșă, să rupem din noi, să trecem peste toate, chiar dacă intuiția noastră spune câteodată STOP, reconfigurarea traseului, că ai ceva mai bun de făcut cu viața ta.

Retragerea este etichetată ca o formă de slăbiciune. Cu toate acestea, dacă o privești din punct de vedere militar, retragerea este o formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă.

Retragerea face parte din strategie, te ține viu și câteodată, retragerea te pune pe gânduri mai mult ca acțiunea. Iei o decizie care teoretic nu te duce la victorie, te îndepăreatză de obiectivul stabilit la linia de plecare, dar… te determină să te analizezi, să te gândești mai mult la tine, ca să poți apoi să intri în altă cursă, una care să-ți dea un rost.

În contrapunct e abandonul. No, ăsta e finalul, e doar atunci când pășești spre nicăieri, alergi spre cer. Așadar, până atunci, cazi, te ridici, o iei la stânga, la dreapta, te retragi, dar tot mergi, că ăsta-i jocul vieții.

Taică-miu era încă în activitate când, venind de pe Bârgaie, l-am auzit vorbind despre unu’ cu care o mai avut el treabă, un niebun care aleargă prin pădure, gol și se bagă-n apă înghețată. Uneori, au polițiștii și sivicultorii niște povești, ioi dUamne, ca pescarii.

Numa că, de data asta, povestea era pe bune.

Tibi Ușeriu s-a retras din alba-neagra și se antrena pentru zidul alb, 6633 Arctic Ultra.

Într-un weekend, după ce am urcat prin munții lu’ Tibi, am zis că-i musai să-l și citesc.

„27 de pași” te vor face să-ți bagi mâinile și mințile-n cap. Stai fără frică dacă, atunci când citești, constați că-ți auzi inima, bum-bum-bum, o să te regăsești în (pre) multe paragrafe, iar pe la pagina 49, îți spun eu că o să realizezi că fericirea este o dungă de lumină. Tăt normal.

Oricum, indiferent în ce etapă a vieții ești, cartea asta, îți zic io, că o să-ți poarte sufletul printr-un mix de strări, mintea o să creioneze imagini în alb și negru, iar când e în libertate, o să zburde prin păduri întunecate, plaje încălzite de soare, lacuri unde se oglindesc vârfuri de munți înzăpeziți.

Ideea este că o să-ți vină să ieși din colivia aia în care te-ai închis de bună voie și nesilit de nimeni.

O să-ți vină să o iei la fugă! #NumaZic

Este o carte a paradoxului, a senzorialului, o carte care vorbește despre forța de a fi într-un fel, apoi în alt fel.

Tibi, io știu că victoriile tale au fost ultra grele, cu multă muncă în spate, dar cred că ai mai mare victorie a ta ești TU, apoi că inspiri oameni, că ne pui pe fugă, că ne faci să citim, ne faci să iubim muntele și să prețuim libertatea.

„Vreau să le dovedesc drăcușorilor mei obraznici că sunt mai tare decât ei. Vreau să le arăt că istoria unui om poate fi rescrisă mereu. Ca un hard disck. Nimic nu e definitiv, bătut în cuie, de neschimbat, de neșters, de netrecut. Nimic nu ie ireversibil.

Ca plastilina sau ca lutul pe roata olarului, viața unui om poate fi remodelată mereu.”

Mulțumim, că ne înveți să ne ascultăm mintea!

3

Comments