Ăsta-i un articol pe care l-am început ieri și am refuzat să-l finalizez, pentru că am realizat (iar) cât de strâmbă-i lumea și că pot să îndrept doar micul meu Univers.

Azi, după ce am scris niște lucruri, mi-am zis că…uneori nu-i musai să schimbi ceva, e destul că vezi pe ce Lume trăiești.

Dacă ai fost cu picioarele pe Pământ (în 2016), știi că a fost un an complicat. Să vă scriu ce am învățat eu, prin ce am trecut și să fac o povestioară cu „va urma”, e redundant.

Așa că, trecem direct #PeScenaPolitică, unde anul 2016 este numit ca fiind „annus horribilis”. Terorism, Brexit, criza migranților, conflictul din Siria, Puciul din Turcia, Polonia…, eșecul reformelor lui Renzi din Italia și demisia sa, conflictul mocnit din Ucraina, care scapără, dar care a fost umbrit de alte și alte seisme sunt câteva dintre evenimentele majore care au schimbat mersul lucrurilor.

E firesc să se întâmple și lucruri mai puțin bune, însă anul acesta s-au înghesuit toate în cele 12 luni și în locuri care păreau a fi oaze de stabilitate și predicitibilitate.

Cu toate că mulți includ în „annus horribilis” și câștigarea alegerilor de către Trump, cred că e nevoie să avem răbdare, până să aruncăm cu pietre. Seismul ăsta politic se zice că o să aducă schimbări majore: reglarea relațiilor dintre SUA și Rusia, construirea deja celebrului zid la frontiera dintre SUA și Mexic, expulzarea imigranților musulmani, legături și mai strânse cu Istraelul, schimbări în dosarul nucler, prin anularea Acordului cu Iranul și…schimbări în ceea ce privește angajamentul militar al SUA în NATO (pe scurt, țările din Europa vor fi nevoite să crească cheltuielile de apărare) și nu în ultimul rând relațiile cu China, numite chiar de către Trump ca fiind dificile și concurențiale, necesită și ele ameliorare.

Ăsta-i planul. Dintre toate, tind să cred că va merge pe măsuri economice și va alege dintre cele radicale, doar cele care să-i construiască un cult al personalității/ puternic și triumfător. Va fi o combinație surprinzătoare de politică a barbarilor cu o politică utilă, care va da de lucru jurnaliștilor, iar pe noi ne va face să deschidem larg ochii. De fapt, asta se și vrea „pâine și circ”. Trump o să vină cu cele două și se va lua de braț cu Rusia. Asta e sare, piper și ulei, în hrana de zic cu zi a opiniei publice, să zic așa. Toate acestea le vedem din 20 ianuarie, când Trump ajunge împreună cu echipa la Casa Albă.

Evenimentele din 2016, o să adâncească criza socio-politică, dar nu cred că vom avea parte de un conflict între marile puteri. Da, stăm pe un butoi de pulbere, însă atât pacea cât și războiul au alte înfățișări. Periteți-mi să spun că, acum totul e online.

Știu că e departe, însă Asia, în special China-Japonia o să fie pe buzele multora și nu datorită aparatelor electronice sau a mașinilor, ci datorită tensiunilor existente deja, care vor lua amploare și datorită ambiției lui Trump de a contracara China și a alianței între Japonia și SUA.

Apoi, dacă în 2016, Coreea de Nord a efectuat două teste nucleare și a dublat lansările de rachete, în 2017 va crește amenințarea militară a regimului lui Kim Jong-un, cu toate că Trump vrea să aibă o întâlnire cu el.

În acest moment, comunicarea dintre Coreea de Nord și SUA este blocată. Coreea de Nord își justifică progresele militare prin nevoia de a-și asigura o autoapărare puternică în fața a ceea ce consideră a fi „politica ostilă” a Statelor Unite, care mențin aproximativ 30.000 de militari în Coreea de Sud și realizează frecvente manevre militare în regiune.

Spuneam și în februarie că, în timp ce comunitatea internațională încercă să se decidă cum anume să pedepsească regimul lui Kim Jong-un, acesta a lansat în spațiu, o rachetă care a pus pe orbită un satelit spațial, acțiune considerată a fi de fapt un test cu rachetă cu rază lungă de acțiune, capabilă să atingă partea continentală a SUA.

Ne întoarcem fața spre Orientul Mijlociu care va contiuna să fie îmbibat cu petrol și sânge, sau sânge și petrol, deoarece conflictele se pot prolifera și din cauza/datorită venirii la cârma SUA a lui Trump. Israelul va fi susținut de către SUA, mai mult ca până acum și Palestina, cu toată susținerea din partea unor state din UE, s-ar putea să nu fie recunoscută.

Cât despre Turcia, Obama a fost evaziv, însă Trump cu siguranță va fi tranșant și în funcție de direcția în care va tăia, vom vedea cum se va comporta Turcia în NATO. Tind să cred că Trump va susține Turcia și se va face un cordon tare între Israel-Turcia-Rusia.

Rusia. Putin o să se întâlnească cu Trump. Public, relațiile lor se vor arăta a fi bune, însă în spatele ușilor închise se va negocia la sânge. Amândoi, să zic așa, au elemente de personalitate narcisistice, sunt și paranoici și vor face tot ce pot, ca imaginea lor să fie nepătată, dar și să dețină amândoi controlul. Asta e ceva greu de atins. E de urmărit relația dintre ei, mai ales din punct de vedere psihologic.

Ultima mișcare a lui Obama, măsurile împotriva serviciilor de securitate ruse și expulzarea a 35 de diplomați ruși, acțiuni menite să sancționeze Moscova, acuzată de amestec în alegerile prezidențiale americane încheie apoteotic campania și mandatul și îl victimizează pe Putin.

Dovadă a beneficiului de imagine este faptul că Moscova, cumva își arată bunăvoința și nu va expulza diplomați americani ca răspuns la acțiunile Washingtonului.

2017 vine și cu o serie de alegeri:

  • 15 martie Olanda- Alegeri Parlamentare;
  • 23 aprilie Franța- Alegeri Prezidențiale;
  • 19 mai Iran – Alegeri Prezidențiale;
  • Septembrie-Octombrie- Alegeri Parlamentare Germania

Uniunea Europeană a fost slăbită în 2016 (Brexit, criza migranților, atacuri teroriste etc.), iar 2017 o găsește dezbinată, în așteptare nou val de lideri.

Am lăsat România la final, pentru că… în 2017 o să evit să scriu despre scena politică românească. Cu toate acestea, suntem încă în 2016 și pot să vă zic că anul acesta România a îndrăznit să creadă în PSD. De două ori, pe cifre- Alegeri Locale și Parlamentare. Adică, de câte ori i s-a dat șansa, electoratul a decis că se vrea a fi reprezentat de PSD. Asta duce social democrația românească la un test de rezistență, deoarece oamenii vor fapte, o politică a succesului, aplicarea planurilor prezentate în campanie.

Tehnocrații, visul une nopți de vară s-a spulberat, Klaus Iohannis scade cu talent, atât ca notorietate, cât și CA CUvinte scoase, iar PNLul din păcate doar respiră. Și subliniez că „din păcate”, deoarece PSDului îi trebuie opoziție, să demonstreze că-i puternic, dar și pentru că așa-i în democrație. USRul cred că se va pierde. 

Ăsta a fost 2016, un an dominat de luptă pentru putere, prea mult sânge și conflict, iar trecutul acesta ne încurcă viitorul.

2017 te vreau altfel, dar și tu te vrei altfel #PeScenaPolitică

Tot ce am scris se rezumă la:

„Când elefanții se bat sau se iubesc, suferă cel mai mult iarba.”

Un An Nou cu răbdare…

0

Comments